Nu este întotdeauna ușor
De Ziua Mondială a Prematurității, despre urmele care rămân.
Pentru unii copii, prematuritatea lasă urme adânci, care nu dispar odată cu trecerea timpului și care îi însoțesc, într-o formă sau alta, întreaga viață. Iar Anette este unul dintre acești copii.
Nu este întotdeauna ușor. Și cred că este important să spunem asta!
Anul acesta este și mai dificil pentru noi. Ne confruntăm cu multe frustrări, cu supărări și momente de neputință din partea lui Anette, care simte, înțelege și își dorește atât de multe, dar nu reușește întotdeauna să le exprime sau să le facă așa cum și-ar dori.
Suntem mai absenți de aici, nu pentru că avem mai puține de povestit, ci pentru că viața noastră se desfășoară într-un ritm pe care uneori abia reușim să-l ținem. Suntem în modul turbo: drumuri, terapii, programări, exerciții, încercări și multă muncă. Iar Anette, cu energia ei debordantă și personalitatea ei puternică, ne solicită non-stop.
„Unele frumoase, altele grele, toate parte din povestea noastră.”
Poate că uneori nu mai avem timp să povestim aici despre toate câte se întâmplă, dar să știți că în spatele absenței noastre sunt multe lucruri. Unele frumoase, altele grele, toate parte din povestea noastră.
De Ziua Mondială a Prematurității ne gândim la toți copiii care au început viața mult prea devreme și la familiile lor. La cei care încă luptă, la cei care au rămas cu provocări și la părinții care învață, zi după zi, să trăiască o viață diferită de cea pe care și-au imaginat-o.


