Nu o renunțare, ci libertate
Primul scaun rulant și un viitor pe care nu trebuie să-l știm încă.
Am ajuns acasă, iar tati ne-a așteptat cu o surpriză: primul scaun rulant al lui Anette.
Nu știm cum va arăta viitorul ei. Poate va avea nevoie de un scaun rulant, poate nu. Poate că drumurile și plimbările lungi vor fi o provocare, iar scaunul rulant va deveni principalul ei mijloc de deplasare atunci când va obosi.
Nu știm. Și nici nu trebuie să avem toate răspunsurile acum.
Știm doar că vrem să o pregătim pentru orice formă va lua viitorul ei. Să îi oferim instrumentele de care are nevoie pentru a explora lumea, pentru a fi cât mai independentă și pentru a se bucura de copilărie.
Deocamdată, Anette se familiarizează cu noul ei scaun și este tare fericită! Se poate deplasa singură și câștigă puțină libertate de mișcare. Iar bucuria ei ne amintește cât de important este acest lucru.
„Nu privim acest scaun ca pe o renunțare, ci ca pe o nouă oportunitate de a câștiga libertate.”
Nu privim acest scaun ca pe o renunțare la ceva, ci ca pe o nouă oportunitate de a câștiga libertate.
Noi vom continua să muncim, să sperăm și să ne bucurăm de fiecare progres. Vom face tot ce ține de noi pentru ca Anette să aibă șansa de a-și descoperi propriul drum, în ritmul ei, fără să îi limităm posibilitățile prin ceea ce nu știm încă despre viitor.


